Ca un detaliu al banalului excelent prelucrat să pară copleșitor, creatura care dă titlul exprimării contrastante ,,despre” și ,,pentru că” nu are la bază un fundament clădit din pensulație. Manipulator consacrat, expresiv și nedisimulat de corporalitatea cuvintelor cheie aruncate în stânga și dreapta tușelor care îi ascultă îngăduitori cromatica pestriț- gramaticală, promisionistul/ – ista propune, […]

Arta care separă exercițiul de inevitabil nu posedă o anatomie a imaginației. Trupul, cu mecanica lui vie, renunță după o vreme să-și mai prelucreze experiențele obiectiv. Un motiv nud nu este obișnuit cu adevărul propriu – zis, ci cu adevărul înjumătățit și îmbogățit mai apoi cu articulații și elemente ispititoare. În lumea acestor mecanici costisitoare, […]

și-a condensat silueta lui ideală până a devenit un fel de rai al fizionomiei căzute în limită dar asta e doar o iluzie sau un limbaj căruia îi tremură toată liniștea de până acum în general recele nu este exact așa cum credem un fel de sobru ordonat ci mai degrabă o putere înăuntrul căreia […]

Uneori, chiar și entuziasmul se joacă cu chibriturile. Când suferi de tăcere, înveți să ai răbdare. Nu știu dacă așteptarea este o caracteristică contemporană sau mai mult o ipostază stilistic distinctă de această epocă meridională, cu accentul pus pe medievala crimă. Toate clipele s-au transformat în bucăți de cârpe murdare. Le folosesc sanitarii să șteargă […]

cuvintele îi sunt un fel neterminat al morții și ce blindaje o visează dezbrăcată în spatele dinților de lapte ai rupturii exilul absenței îi aruncă toate gemetele către nimicul pierdut al rănii de unde plouă păsările roșii doar cu o respirație de fracturi și pete în gura spartă a umbrei îi mai pasă

Înțelesurile lui sunt subterane, discrete, dar de profunzime pentru toți cei care s-au întors cu intestinele scoase din pântece, șiroinde, în mizeria de lacrimi, sânge murdar închegat cu alt sânge proaspăt, amputări, cangrene împuțite și căcat. Moartea îți deschide toate venele fricii. E ciudat, dar seamănă cu o naștere. Ieșirea în neființă. Această gravidă perfidă […]

Fâșii însângerate, atârnând cu o încruntare nepământeană, plasma picurând, amestecată cu sângele călduț, îngrozitor de vâscos, noroiul ăla mizerabil care urla din rănile deschise până sub șubredul scaun cu rotile. În balta de frică, urină și fecale, alături de privirile pline de lacrimi ale sanitarilor. Ei au înțeles. Chiar din clipa aia acoperită de urletele câmpului, trecut prin mașina […]

„Lucrurile se prăbușesc mai repede decât oamenii care le-au construit”, îmi spuse, cu privirile pierdute înainte, tânărul locotenent cu picioarele retezate de la genunchi. Am tăcut amândoi. Ce se cuvine să spui într-o astfel de singurătate acoperită de câteva pansamente infecte? Nici nu mai contează. Pentru el, omorâtul s-a terminat. „Da”, continuă el imperturbabil, „omorâtul […]

își duc categoric algocalminul groapă la pieptul viului îmbrăcat solemn în hainele lui de mort dar nu e nici noiembrie nici toamnă în amintirile mele încăpătoare pentru care am decupat zeci de martiri doar pentru a-mi permite o libertate mult mai mare a ridicolului nici nu știu ce e mai exact un vin dărâmat peste […]

somnul meu se prăbușește fără să impresioneze pe nimeni lângă balta libidoului trasă în mop de o mascată îmbrăcată în verde și culmea e că nimeni nu întârzie din calea acestui și un sfert minutele se ridică în picioare să fie spălate sau aruncate nepotrivit la un colț dacă s-au înmulțit prea mult ocupă spațiu […]

Constat cu stupoare cum politichia românească devine un mistreț galben ce se sprijină pe singurul picior care nu gândește, domnule, și mistrețul acesta galben adoră, așa din când în când, să se bălăcească în chestiunile de actualitate generate de absența totală a confiscărilor tuturor drepturilor de a fi. Ce paradox! Și în mocirla aia blana […]

dar normalul mereu are crize de începător spun madamele cu manierele bine coapte pentru că este de mai multe feluri și nu are întotdeauna cerneală în locul unor picioare frumoase pe de altă parte nu are nicio importanță dacă mă simt mai sus decât găurile mărunte sunt un fel de posibil împletindu-se imposibil (amestecat parcă) […]

Au început să ne alunece picioarele pe o pantă decadentă, presărată cu absențe și caricaturi care au uitat să se retragă din calea temei recurente, a polemicii, lângă un câine mort (lumea de astăzi), trasă, încă, în lesă. Radicalitatea incompetenței depășește deja valoarea care se ține cu dinții de ceea ce a mai rămas un […]

Moleculele țipătului făceau ravagii în pieptul ei. Din cauza asta își strângea globulele roșii în epubrete de douăzeci și patru de carate. Se proteja într-un fel de poveștile cu vampirii plombați în întunericul de sub pernă. Iar o femeie este întotdeauna prevăzătoare când se pune problema siguranței. Și nu numai ea ca gen. Orice ființă […]

o liniște de zgură a fost aruncată pe drum să înăbușe fuga mecanismelor prin viață dar eu sunt o cavă fericită cu picioarele mai lungi decât sângele la fiecare două zile vin cântecele să-mi spintece fericirea cu un bisturiu în do major și cu un precis simț estetic să îndese pe sub pielea bucuriei mele […]

Dialogul este doar o virgulă tunel printre silabele cu picioare lungi ale damelor care se apropie să devină un monolog subțire de dantelă. Coastele mele proaspăt ieșite în decor ca niște vâsle osândite să fugă prin lichid. (Mărturii ale sunetului prins în colivie.) Când mă gândesc la amploarea acestei enormități aproape că aș vrea să […]

A sosit vremea să pun un wanted pe numele meu. Să vină cioclii să se înfrupte din ochiul drept. Ochiul ăla care încă umblă. Să zboare pe deasupra lui migratoarele în căutare de cuib. A sosit momentul oceanelor de jale. Când femeile își despică pieptul cu dragoste pentru a elibera tot laptele în gurile rapace […]

Din vocea lui Robespierre am învățat prima dată că sângele numai atunci când este tăiat curge lipsit de respect prin cerul gurii. Desigur la prima vedere pare un nonsens. Dar adevărata explicație a unei picături nu cunoaște reședința păcatului. Când penibilul se transformă într-o cină iar brațele lichide ale partenerei tale devin înghițitură după înghițitură […]

Dacă cineva ar avea ambiția să interzică rarul curaj indescifrabil lipsit de orice urmă de bâlbâieli semețe deținut de mine sofistul cu tupeu ce frumos ar fi. Dar la noi prudența este o nebuloasă în care naufragiază orice fel de urmă a unei priorități. Din cauza asta de cele mai multe ori prefer să adopt […]

gândurile mele sunt niște substanțe stupefiante pentru că generează pandemii poetice și bucăți de lacrimi în ochii femeilor dar dacă ții în brațe suficient de mult o bucată de apă după un timp din ea crește un candelabru al stării verticale precursor al viitoarei catedrale instaurată ca o boală în capul femeii și exact în […]

după somn am trecut la semințe am mușcat dintr-o propoziție tot dulcele și tot mai viu și tot mai viu și tot mai incoerent am început să zgârii cu unghiile o pălărie într-un fluture și tot mai multe pălării au început să vină să îmi roage unghiile să se preschimbe în pisicile care de plictiseală […]

etaje și ferestre în spatele cărora ai putea locui un trup miraculos de vineri seara apoi cu mâinile tale mici ai putea stoarce suspinele căzute pe trotuar din biscuiții copilului și ușor ușor vei modela un alt trup care plânge și trece dar așa cum se întâmplă în capela acestui oraș care te sugrumă cu […]

Vine o vreme când vârsta începe să își bată joc de tine. În cazul meu sunt mai multe constante. Începând cu lumina zilei și sfârșind într-o propoziție găunoasă. Pentru că sunt un împătimit al literelor înșirate pe latitudinea corectă a bobului de orez. Mai exact aparțin unui teritoriu unde virgulele și ecuațiile subiectului închis în […]

și a mai început o zi să treacă după ce și-a făcut poftele cu mine lipsitul și prea-lipsitul de păcat tot ceea ce am făcut astăzi a fost să număr enumăr și trecut prin revistă melancolica stare de doi plus una la pătratul sângeros care generează efectul și cauza deselor mele căderi controlate pe care […]

îmi spun bună dimineața dumnezeu s-a oprit! ca un ceas mecanic care nu a mai făcut parte din obiectul preocupărilor unei mâini și imediat după ce îmi repet această metaforă- rugăciune din creierul meu încep să curgă lacrimi din lacrimi o baltă din baltă un pește din pește un singur dinte crescut în față ca […]

Da și nu. De aici încep și se sfârșesc toate limbile pământului. Acesta este raiul și infernul raiului. Momentul sublim de unde eu descresc până ajung un punct așezat la capătul unei propoziții moarte. Treiul nefiresc transformat în lumânare sau de ce nu o enormă dorință a lui unu de a intra în 3. Perversiunea […]

De foarte multe ori plec cu literă mare în picioare. Ca și cum aș vrea să îndeplinesc o sumedenie de roluri cu ventuze și cântece. Probabil tocmai felul ăsta al meu de a fi atrage insectele. Vin în mine sau deasupra mea să își spele mușcăturile murdare. Măi și dacă m-aș alinia măcar la ideea […]

care a dat naștere mamei și a îmbăiat frica ei de plecare doar scuturând din cap și doamne nu ai idee ce îngrozit este omul care simte moartea privită de altcineva nimeni nu cred că a vazut cum arată nemurirea cum se spală pe mâini zeii și hainele albe la piept ale fugilor din colivii […]

și timpul trecea atât de tare încât îl simțeam cum mă lovea în obraji ca un val de aer rece pe care nu îl puteam nici pune la punct nici apostrofa cu injurii câinești nici îndepărta cu mâinile (cred că cei șapte ani de acasă țineau în lesă animalul din mine) dar wtf câteodată […]